Albert Einstein este unul dintre idolii mei din copilărie şi generatorul interesului meu necontenit pentru fizică şi astronomie. Sunt fascinat de felul cum a ajuns prin forţa minţii să conceapă teoria relativităţii. Aceasta a fost atât de deosebită faţă de teoriile similare, încât nu reuşesc nici în ziua de astăzi să înţeleg (cu umilele limite ale gândirii mele) cum a putut „vedea” universul dintr-o perspectivă atât de diferită.
„Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginaţia înconjoară lumea.” – Albert Einstein
Acest citat este relativ. Relativ, deoarece pentru cineva care are nevoie de soluţionarea unei probleme urgente, în domeniul în care activează, sau care deţine resurse limitate şi restricţii bugetare, „înconjurul lumii” poate sau nu să-i fie de ajutor.
Care este nevoia?
Cu toate acestea, gândirea „out of the box” poate aduce rezultate neaşteptate, cu un impact pozitiv major în viitor asupra persoanei sau companiei respective. În cele mai multe cazuri, nu este nevoie de o soluţie sau de un rezultat extraordinar. În general, se caută soluţii rapide, simple şi puţin costisitoare, deci eficiente.
Şi exact aici intervine întrebarea pe care cu toţii ar trebui să ne-o punem cât mai des: care este exact nevoia, cerinţa pe care vreau să o acopăr? Cu aceasta începe orice proces de inovaţie. Cu cât este mai detaliată şi mai exactă descrierea cerinţei, cu atât rămâne mai puţin loc pentru ceva nou, inovator, ieşit din comun şi diferit.
Cu cât descrierea este mai largă și lasă loc de interpretare şi spaţiu de „joacă”, cu atât rezultatul poate fi mai surprinzător. Aceste limite sunt influenţate, printre altele, de modalitatea de lucru, de strategia, bugetele, stilul de management şi de leadership ale companiei. Dacă vă întrebaţi care este cea mai bună abordare, cred că nu există o soluţie ideală, ci doar una potrivită.
Conştientizarea unei nevoi sau a unei dorinţe nu este tocmai uşor de descris în cuvinte, darămite de realizat. Pentru asta, ar trebui să ne dăm un răgaz şi să ne oprim un moment din maratonul nostru profesional (şi personal) de zi cu zi. Să încercăm să ascultăm ce ne spune subconştientul. În cazul unei companii sau organizaţii, subconştientul este reprezentat de către angajaţi.
Compania ar trebui să oprească unii angajaţi din muncă şi, în mod controlat şi organizat, să le acorde şansa de a comunica idei şi de a oferi feedback de îmbunătăţire şi dezvoltare. Angajaţii, la rândul lor, trebuie să strângă informaţii relevante. De exemplu, personalul din vânzări ar trebui să investească timp să comunice realmente cu clienţii şi să încerce să le înţeleagă nevoile şi dorinţele. „A înţelege” rezultă din „a asculta”. Sună uşor şi banal, dar nu este.
O alternativă – alianţa
Unii oameni sunt receptivi la nevoile comunicate de către subconştient, respectiv la cele comunicate de către alte persoane, alţii însă, nu. La fel, unii pot asculta, urmări, sintetiza şi concluziona mult mai bine o discuţie decât alţii. Ca oricare alt talent, calitatea de a fi mai receptiv se poate cultiva şi îmbunătăţi. Dar şi în acest caz, ca la oricare alt talent, există şi posibilitatea de achiziţionare prin angajare.
O alternativă este şi alianţa cu persoane sau firme specializate, respectiv participarea la o reţea de specialitate, pentru a scurta timpul de acces la cunoştinţe şi informaţie, în cadrul companiei. Soluţia aleasă depinde de la organizaţie la organizaţie, dar fiecare trebuie să ia decizia după cum se potriveşte situaţiei şi cerinţelor concrete.
Colaborarea pentru inovaţie se poate realiza în diferite condiţii şi împrejurări: poate fi vorba despre angajaţii dintr-o companie, despre organizaţii nonguvernamentale care pun la dispoziţie platforme de discuţii şi schimburi de experienţă sau despre contacte personale. Toate aceste opţiuni au un lucru în comun, iar acela este diversitatea.
Cu cât participanţii, contribuitorii, prietenii sau aliaţii la un proces de inovaţie sunt mai diferiţi din punctul de vedere al cunoştinţelor, al gândirii sau al experienţelor, cu atât mai bine. Rezultatul nu trebuie să fie întotdeauna planificat, ci se poate ajunge la inovaţii printr-o pură întâmplare. Un foarte bun exemplu este cel al îndrăgitelor post-it-uri.
Acestea au fost, de fapt, un produs secundar al unui chimist din laboratoarele companiei 3M, pe nume Spencer Silver. El căuta, de fapt, un nou adeziv foarte puternic. Din păcate pentru scopul său iniţial, adezivul pe care l-a descoperit Silver a fost foarte slab şi dădea impresia că nu se usucă niciodată. Dacă ar fi fost doar el implicat în acel proiect, nu ar fi existat post-it-urile.
Din fericire, în cercul său de colegi era unul care se confrunta de ceva vreme cu o problemă: semnele sale de carte nu rămâneau lipite unde erau aşezate. Aşadar, o descoperire eşuată pentru unul poate fi o soluţie perfectă pentru altul. Însă, fără comunicarea şi împărtăşirea experienţei şi descoperirii unuia, celălalt nu poate contribui la ideea şi dezvoltarea unui produs nou. Iar în cazul nostru, în final, ambii au avut de câştigat, chiar şi dintr-un produs secundar. Evident, şi 3M.
Cum stimulăm gândirea?
Aşadar, echipa, structura şi procesul de inovaţie sunt instrumentele de care o companie are nevoie pentru a facilita şi spori calitatea rezultatului unui proces de inovaţie. Participanţii sunt ochii, urechile şi creierul. Acestea trebuie stimulate şi hrănite cu întrebări şi informaţii, cu platforme de gândire şi mecanisme de testare şi evaluare. Câteva exemple de întrebări de stimulare a gândirii ar fi:
Care este problema cu care vă confruntaţi?
De ce vă interesează soluţionarea acesteia?
Cât de des apare această problemă?
Ce procese folosiţi în acest moment pentru soluţionarea sau înfruntarea acestei probleme?
Ce alternative aţi luat în considerare când aţi trecut prin acest proces?
De ce aţi considerat această opţiune, şi nu alta?
Ce vă place la această opţiune?
Ce nu vă place?
Ce frustrări aveţi când intenţionaţi să soluţionaţi această problemă?
Unele companii n-au înţeles încă importanţa angajaţilor, reţelelor sau a alianţelor şi nu ştiu să beneficieze de acestea în mai mare măsură. Pentru a profita de aceste colaborări pe termen lung, beneficiul trebuie să fie de partea tuturor participanţilor. În acest fel, contribuţia, energia şi motivarea sunt maximizate.
Steve Jobs spunea că „inovaţia este furnizată de acei oameni care se întâlnesc pe holuri sau se sună la 22.30 noaptea pentru a-şi împărtăşi o idee sau atunci când sesizează o lacună în gândirea noastră asupra unei probleme”. Aveţi astfel de oameni în jurul dumneavoastră? Le facilitaţi şi susţineţi demersurile?
Articol apărut în revista Manager Express online din 5.12.2013
https://www.managerexpress.ro/idei-resurse/inovatie-companie-2/vrei-inovatie-lasa-i-pe-oameni-sa-se-joace.html
Comentários